Dictionar

vremelnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vreme + -elnic)

1. de scurtă durată; temporar, trecător, (înv.) vremelnicesc.
2. (specializat) care are o viață efemeră.
 

vremelnicesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (vremelnic + -esc)

1. de scurtă durată; vremelnic.
 

vremelnicește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (vremelnic + -ește)

1. în mod vremelnic; pentru o scurtă perioadă de timp; pe un timp limitat.
 

vremelnicie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vremelnic + -ie)

1. însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; situație vremelnică; efemeritate.
 

abortiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.
2. care provoacă avortul.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.
 
 

bonetă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonnette)

1. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate.
 

breakfast

Parte de vorbire:  s.n. (anglicism)  
Etimologie: (engl. breakfast)

1. micul dejun, masă care se ia dimineața devreme.