confisca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confisquer, lat. confiscare)

1. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală.
2. a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat.

enjambement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. enjambement)

1. (versificare) procedeu de versificație care poartă sensul pe două versuri, fără a marca aceasta prin vreo pauză, și face ca lectura versului doi să fie necesară pentru înțelegerea primului; ingambament.

free-lance

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. free-lance)

1. muzician liber-profesionist, neîncadrat prin contract în vreo formație.

ingambament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ingambamento, după fr. enjambement)

1. procedeu de versificație constând în continuarea ideii poetice în versul următor, fără a marca aceasta prin vreo pauză; enjambement, rejet (3).

integrism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. intégrisme)

1. atitudine a acelora care refuză să adapteze o doctrină noilor condiții.
2. (religie) doctrină care susține menținerea și integritatea tradiției religioase.
3. (prin ext.) se referă la orice mișcare care reclamă revenirea la elementele de bază.
4. voința de a aplica o doctrină în întregime și fără a o pune la îndoială vreodată.
5. (expr.) ~ musulman = mișcare extremistă care urmărește impunerea în societate, prin orice mijloace, a principiilor formale ale islamismului; fundamentalism islamic.

intrus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intrus, lat. intrusus)

1. (cel) care se introduce undeva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun.