Rezultate secundare (Vulgar):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT communis; vulgaris; trivialis
2. FR commun; vulgaire; trivial
4. DE gemein; gewöhnlich; überall vorkommend
5. RU обыкновенный; вульraрный; тривиaльный; повсеместный
6. HU közös; közönséges; durva; vulgáris
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. vulgaire, lat. vulgaris)
1. adj. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent.
2. ordinar, grosolan, trivial.
3. latina ~ă = limba latină populară.
4. lipsit de bază științifică; neștiințific.
5. materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială.
6. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vulgarisme)
1. expresie, cugetare vulgară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vulgarité, lat. vulgaritas)
1. caracterul a ceea ce este vulgar; trivialitate, grosolănie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. vulgariser)
1. tr. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoştinţe etc.); a populariza.
2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. vultarisateur)
1. (cel) care vulgarizează o artă, o ştiinţă.
2. (cel) care dă o interpretare simplistă noţiunilor pe care vrea să le popularizeze.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béotisme)
1. caracter beoțian, lipsă de gust pentru disciplinele intelectuale; nivel intelectual scăzut din cauza lipsei de gândire critică.
2. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil şi în limbă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. burlesque, it. burlesco)
1. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar.
2. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului şi limbajul lui grosolan, din amestecul situaţiilor serioase cu cele absurde.
3. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épistolographie)
1. sistem de scriere vulgară la vechii egipteni.
2. arta de a redacta scrisori.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. gratiosus, it. grazioso)
1. care are multă grație și farmec.
2. (înv.) plin de bunăvoință; binevoitor, prietenos.
3. (antonime) dizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indistinction)
1. starea a ceea ce este indistinct; neclaritate.
2. lipsă de distincţie; vulgaritate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (kitsch + -iza)
1. (rar) a falsifica, a denatura, a vulgariza arta, climatul estetic.