Dictionar

Rezultate secundare (Vultur;):

Vulturesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vultur + -esc)

1. care este caracteristic pentru vulturi; de vultur.

2. (prin ext.) ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător.


Vulturoaică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vultur + -oaică)

1. (ornit.) femela vulturului; vulturiță, vulturoaie.


Acvilin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquilin, lat. aquilinus)

1. care amintește de acvilă.

2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.

3. nas ~ = nas coroiat.

4. privire = privire pătrunzătoare.


Condor/condor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. condor)

1. vultur foarte mare, cu capul şi gâtul golaş, în Anzii Cordilieri.


Dragon 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dragon)

1. animal imaginat cu cap şi aripi de vultur, gheare de leu, trup şi coadă de şarpe.

2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din şerpi încolăciţi.

3. şopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescenţe ale pielii ca nişte aripi.

4. peşte marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare.

5. ambarcaţie cu două vele de suprafaţă mare; velă triunghiulară suplimentară.

6. cavalerist astfel echipat încât poată lupta şi pe jos.


Falconiforme

Parte de vorbire: s.n. pl. (s.f. pl.)
Origine: (fr. falconiformes)

1. (ornitologie) ordin de păsări răpitoare de zi cu corpul puternic, cu aripi lungi și ciocul încovoiat: șoimul, uliul, acvila, vulturul-pleșuv, condorul; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin.


Fenix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénix, lat. phoenix)

1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice.

2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare.

3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament.


Gipaet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gypaète)

1. pasăre mare de pradă care trăieşte pe înălţimile munţilor; vultur bărbos, zăgan.