Dictionar

xenofob, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. xénophobe)

1. (cel) care urăște pe cei de altă naționalitate sau alte popoare.
 

xenofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. xénophobie)

1. ură, aversiune față de tot ceea ce este străin.
 

xenoman, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. xénomane)

1. persoană care are o pasiune maniacală pentru străini; xenofil.
2. (antonim) xenofob.
 

xenomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. xénomanie)

1. pasiune maniacală pentru străini și pentru ceea ce le aparține; xenofilie.
2. (antonim) xenofobie.