Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. yogi)
1. adept al filosofiei yoga; cel care practică exerciţii yoga; yoghist.
2. înțelept și ascet hindus care a atins un nivel spiritual înalt, în special prin meditație și yoga.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. yoginique)
1. care ține de yoga sau de yoghin; propriu yoga sau yoghinului; yoghist.
2. referitor la yoga, la metodele de disciplină spirituală și corporală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. yoginique)
1. care ține de yoga sau de yoghin; propriu yoga sau yoghinului; yoghist.
2. referitor la yoga, la metodele de disciplină spirituală și corporală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (yoga + -ist)