Parte de vorbire: s.f.
Origine: (zdrăngăni + -itură)
1. acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănire, zăngănit.
2. sunet metalic; zăngăneală, zăngănit.
3. (prin ext.) zgomot supărător; zăngăneală.
4. (var.) (înv.) zdrăncănitură, (înv.) zdrâncănitură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pianoter)
1. (fam.) a zdrăngăni, a cânta la pian.
2. (fig.) a lovi nervos cu degetele.