Dictionar

răsfățare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (răsfăța)

1. acțiunea de a (se) răsfăța și rezultatul ei.
2. faptul de a înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; alintare, răsfăț.
3. faptul de a se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; răzgâiere.
 

bâzgoiat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (Banat)  
Etimologie: (necunoscută)

1. care își dă ochii peste cap; (var.) bâzgăiat.