Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divertissement)
1. recreare plăcută şi amuzantă; distracţie.
2. episod distractiv, compus din dansuri şi arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate.
3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc.
4. piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant.
5. secţiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expoziţiilor şi interludiilor.
6. concert de estradă cu conţinut variat.