Parte de vorbire: s.f.
Origine: (zugrav + -iță)
1. femeie care a îmbrățișat meseria de zugrav; femeie-zugrav.
2. (regional) femeie specializată în ornamentarea crucilor (cu picturi).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcature)
1. şir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. égrenage)
1. acțiunea de a egrena și rezultatul ei; egrenare, egrenat.
2. îndepărtare a asperităților rezultate din aplicarea sau pulverizarea vopselei; îndepărtare a urmelor de ipsos înainte de a zugrăvi.
3. acțiunea de a separa materialele textile vegetale de semințe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypotypose, gr. hypotyposis)
1. figură de stil, constând în zugrăvirea vie, printr-o acumulare gradată de epitete, a unei întâmplări, a unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. picarisme)
1. tendinţă în literatura spaniolă de a zugrăvi personaje ca aventurieri, cerşetori, intriganţi, declasaţi etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. reconstruction)
1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.
2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.
3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.
4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.
5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Rolle)
1. organ de maşină în formă de rotiţă, care, rotindu-se în jurul unui ax, serveşte la rularea unui vehicul, la transmiterea unei mişcări etc.
2. unealtă dintr-un cilindru cu mişcare în jurul unui ax, cu un mâner, pentru tencuit, zugrăvit etc.