Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: s.n. (reg.)
Origine: (necunoscută)
1. burduf în care se strânge untura pentru a o conserva.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (necunoscută)
1. fată tunsă scurt, cu părul retezat.
Parte de vorbire: interj. (reg.)
Origine: (necunoscută)
1. cuvânt cu care se cheamă iezii.