Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fiduciaire, lat. fiduciarius)
1. adj. cu valoare fictivă, convențională.
2. monedă ~ = monedă de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație ~ă = circulație a monedei fiduciare.
3. s. m. legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. scapolite)
1. (mineralogie) mineral amorf conținând silicat de calciu și de aluminiu, în unele roci vulcanice; wernerit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (gr. skapos „stâlp, prăjină” + gr. eidos „formă, aparență”)
1. în formă de tulpină erbacee nefoliată; scapiform.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. skapos „stâlp, prăjină”)