Parte de vorbire: s.f. (fam.)
Origine: (țuicări + -eală)
1. faptul de a bea, de a se cinsti cu țuică; chef cu țuică; (fam.) țuicuială.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impunissable)
1. care nu poate fi pedepsit; care nu este pasibil de pedeapsă.
2. (antonime) punisabil, punibil.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. bersagliere)
1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. italiano)
1. limbă de origine latină, oficială în Italia; (înv.) italienie, (înv.) tălienie.