Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. împărtăși)
1. acțiunea de a (se) împărtăși și rezultatul ei; cuminecare; comunicare, destăinuire.
2. (rar) comunitate (de idei, sentimente etc.).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. communier)
1. tr., intr. a (se) împărtăşi.
2. (fig.) a fi în comuniune de idei sau de sentimente.
Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (engl. fellow)
1. (în universităţile engleze) membru al unei corporaţii.
2. coleg sau egal, împărtășind un interes sau o activitate comună (ex. un ~ de cardiologie).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mystère, lat. mysterium, gr. mysterion)
1. (pl.) ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați.
2. doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați.
3. dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii.
4. lucrare dramatică medievală cu subiect biblic și hagiografic.
5. ceea ce este necunoscut, neînțeles, încă inexplicabil; taină; secret.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. panslaviste)
1. I. referitor la panslavism (doctrină politică, culturală și socială, apărută în secolul XIX în Rusia, care pune în valoare identitatea comună împărtășită de diferitele popoare slave și care pledează pentru unirea lor politică pe baza acestei identități, în general sub egida Rusiei).
2. II. adept al panslavismului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. participer, lat. participare)
1. a lua parte (la ceva); a împărtăşi starea sufletească a cuiva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sympathiser)
1. tr. a avea sentimente de simpatie faţă de cineva sau ceva.
2. intr. a împărtăşi ideile, sentimentele sau aspiraţiile cuiva.