Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arriération)
1. (med.) starea unui copil sau adult întârziat în dezvoltarea intelectuală și psihologică; înapoiere mintală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. obscurantisme)
1. atitudine ostilă faţă de răspândirea ştiinţei şi culturii.
2. refuzul progresului, difuzării cunoștințelor și culturii; stare de înapoiere culturală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. postliminium)
1. (în dreptul roman) redobândire retroactivă a drepturilor cetățenești de către o persoană înstrăinată, la înapoierea în patrie.
2. drept pe baza căruia persoanele, bunurile și toate raporturile juridice, modificate prin ocuparea teritoriului de către un stat inamic, sunt repuse, după încetarea acesteia, în starea de mai înainte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. primitivité)
1. stare de înapoiere, lipsă de civilizație; sălbăticie, primitivism.
2. stare a ceea ce este primitiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. restitution, lat. restitutio)
1. readucere în starea inițială, restabilire; restituire.
2. înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia.
3. determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziții din spațiu.
4. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părților de organe distruse sau vătămate.
5. revenire la forma inițială a fragmentelor de cromozomi rupte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. deconta)
1. faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont.
2. înapoiere a banilor cheltuiți în contul unei persoane fizice sau juridice; decontat.