Dictionar

încrengătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. embranchement)

1. diviziune a regnului animal sau vegetal inferioară regnului.
 

subîncrengătură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT subdivisio
2. FR subdivision
3. EN subdivision
4. DE Unterabteilung
5. RU подрaздел
6. HU altörzs
 

subîncrengătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-embranchement)

1. categorie sistematică inferioară încrengăturii.
 

acalefe

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. acalèphes)

1. (zool.) clasă din încrengătura zoofitelor care include meduzele mari; scifozoare.
 

acraniate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acraniens)

1. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu.
 

actinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinie)

1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.
 

agnate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agnathes)

1. subîncrengătură de cordate primitive, acvatice, fără fălci și dinți osoși; agnatostomi.
 

amfiox

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphioxus)

1. animal marin mic, acraniat, din încrengătura protocordatelor, ca un peștișor ascuțit la cele două extremități.
 

anelide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annélides)

1. pl. încrengătură de viermi cu corpul cilindric inelat, care se mișcă cu ajutorul unor perișori.