OK
X
înduioșare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (înduioșa)
1.
faptul
de
a
(se)
înduioșa;
provocare
cuiva
a
unor
sentimente
de
duioșie.
2.
(var.)
(înv.)
înduioșire.
patetism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pathétisme)
1.
calitatea,
arta
de
a
emoționa,
de
a
mișca
sufletul,
de
a
înduioșa;
caracter
patetic
(I,
1).
sensibile
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. sensibile)
1.
(indică
modul
de
executare
a
unei
bucăți
muzicale)
cu
simțire,
cu
înduioșare.
înduioșare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (înduioșa)
1.
faptul
de
a
(se)
înduioșa;
provocare
cuiva
a
unor
sentimente
de
duioșie.
2.
(var.)
(înv.)
înduioșire.