Dictionar

Rezultate secundare (Înec):

înecăciune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îneca + -ăciune)

1. acțiunea de a (se) îneca; (rar) înec.

2. greutate de a respira, sufocare; stare de sufocare.

3. (var.) (înv.) înnecăciune.


Inechitabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inéquitable)

1. (şi adv.) întemeiat pe o nedreptate; injust.


Inechitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. iniquité)

1. caracterul a ceea ce este nedrept, a ceea ce dăunează echității; act inic, nedreptate, injusteţe.

2. (var.) inichitate.

3. (antonim) echitate.


Inechivoc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. inequivocabile)

1. care nu se pretează la echivocuri, foarte clar.


Inecuaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inéquation)

1. (mat.) inegalitate conţinând elemente cunoscute şi necunoscute, adevărată numai pentru anumite valori ale elementelor necunoscute.


Amfibologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibologique)

1. care include o amfibologie, un dublu sens; ambiguu; obscur.

2. (antonime) inechivoc, neechivoc, univoc.


Amoniac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammoniac)

1. gaz incolor, sufocant, cu miros înţepător, înecăcios, combinaţie a hidrogenului cu azotul.


Aprecație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. apprecatio)

1. (istorie) scurtă rugăciune finală de binecuvântare în documentele medievale.

2. (prin ext.) formulă de încheiere.


Asfixie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)

1. oprire a respiraţiei prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.


Benedicţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. benedictio, fr. bénédiction)

1. graţie, binecuvântare (solemnă).


Calvinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calvinisme)

1. cult religios protestant care suprimă complet ceremoniile şi reduce sfintele taine la botez şi cuminecătură.