Dictionar

Rezultate secundare (Înflorit):

înfloritor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (înflori + -tor)

1. care înflorește; plin de înflorire; eflorescent.

2. (figurat) care e în plină dezvoltare, care prosperă; care este în plin progres.


înfloritură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înflori + -tură)

1. element care înfrumusețează ceva; podoabă, ornament, desen (ornamental).

2. (figurat) adaos personal la o povestire, la o expunere, pentru a produce o impresie mai puternică; exagerare.

3. (rar) totalitate a plantelor înflorite.


Asianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Asianismus, engl. asianism)

1. tendinţă a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat şi afectat.


Cizelură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciselure)

1. ornament, înfloritură artistică migăloasă, prin cizelare.


Eflorescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. efflorescent, lat. efflorescens)

1. (despre plante) care înfloreşte.

2. (fig.) înfloritor, bogat în aspecte sau detalii.

3. (despre săruri) care pierde o parte din apa de cristalizare, căpătând aspect pulverulent.


Florescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Florenszenz)

1. efectul acţiunii de a înflori; proprietate a unei plante de a se menţine înflorită.

2. înflorire masivă.


Floribund, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. floribundus)

1. care are multe flori, care înflorește abundent; înfloritor.


Melismă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. melisma, fr. mélisme)

1. ornament în muzica vocală cuprinzând pe o singură silabă mai multe sunete alăturate unui sunet principal; înfloritură melodică.