Rezultate secundare (Înflorit):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (înflori + -tor)
1. care înflorește; plin de înflorire; eflorescent.
2. (figurat) care e în plină dezvoltare, care prosperă; care este în plin progres.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înflori + -tură)
1. element care înfrumusețează ceva; podoabă, ornament, desen (ornamental).
2. (figurat) adaos personal la o povestire, la o expunere, pentru a produce o impresie mai puternică; exagerare.
3. (rar) totalitate a plantelor înflorite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Asianismus, engl. asianism)
1. tendinţă a literaturii elenistice către un stil înflorit, patetic, amplu ritmat şi afectat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciselure)
1. ornament, înfloritură artistică migăloasă, prin cizelare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. efflorescent, lat. efflorescens)
1. (despre plante) care înfloreşte.
2. (fig.) înfloritor, bogat în aspecte sau detalii.
3. (despre săruri) care pierde o parte din apa de cristalizare, căpătând aspect pulverulent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Florenszenz)
1. efectul acţiunii de a înflori; proprietate a unei plante de a se menţine înflorită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. floribundus)
1. care are multe flori, care înflorește abundent; înfloritor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. melisma, fr. mélisme)
1. ornament în muzica vocală cuprinzând pe o singură silabă mai multe sunete alăturate unui sunet principal; înfloritură melodică.