Parte de vorbire: adj.
Origine: (înspăimânta + -ător)
1. care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.
2. (adverbial, urmat de prep. „de”) extraordinar; extrem.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (înspăimânta + -[ă]tură)
1. înfricoșare, spaimă, (înv.) spăimântătură.
2. (med. populară) boală provenită din spaimă; (pop.) sperietură, (înv.) spăimântătură, (reg.) spăimat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocalypse, gr. apokalypsis)
1. viziune mistică înspăimântătoare a sfârşitului lumii în religia creştină.
2. scriere care înfăţişează alegoric sfârşitul lumii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. formidolosus)
1. (livr.) înfricoşător, înspăimântător.
2. fricos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infernal. lat. infernalis)
2. caracteristic infernului; diabolic, drăcesc.
3. (fig.) groaznic, teribil, înspăimântător.
4. maşină ~ă = bombă cu explozie întârziată, pentru atentate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sinistre, lat. sinister)
1. adj. groaznic, înspăimântător; oribil.
2. funest.
3. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terrible, lat. terribilis)
1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor.
2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav.
3. (adv.) foarte, extrem de...
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terrifiant)
1. înspăimântător, îngrozitor: terific.