Dictionar

insulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. insula)

1. suprafață de pământ mai mică decât un continent, mărginită din toate părțile de apă.
2. ~ plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri rupte, care plutește pe un curs de apă; plaur.
3. suprafață (triunghiulară) la ramificații de drumuri la delimitarea benzilor de circulație către diferite direcții.
4. suprastructură a unui portavion.
 

insular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insulaire, lat. insularis)

1. (locuitor) al unei insule.
 

insularism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insularisme)

1. tendință a unui popor insular de a nu avea contacte cu continentele vecine.
 

insularitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insularité)

1. configurație, stare a unei țări compusă din una sau mai multe insule.
2. caracterul a ceea ce este insular.
 

insulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insuline)

1. hormon hipoglicemiant secretat de pancreas care reglementează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism.
 

insulinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insulinique)

1. (med.) care se referă la insulină, un hormon secretat de pancreas și implicat în special în regularea glucozei.
2. (med.) șoc ~ = comă hipoglicemică indusă, în scop terapeutic, de o injecție cu insulină.
3. indice ~ = parametru care măsoară producția de insulină în organism ca răspuns la ingerarea oricărui aliment (creșterea insulinei în sânge în cele două ore de la ingerare).
 

afront

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affront, it. affronto)

1. insultă, jignire adusă cuiva în public.
 

anglo-saxon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anglo-saxon)

1. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-V
2. adj. care aparține anglo-saxonilor.
3. limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche.
 

anoa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anoa)

1. bivol mic, din pădurile insulelor Moluce.
 

antiinsulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + insulină)

1. substanță din ser care apare în unele cazuri de diabet rezistent la insulină.
 

arheopterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archéoptéryx)

1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.
 

arhipelag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. arhipelagos)

1. grup de insule într-o mare sau într-un ocean, formând un tot.