Dictionar

Atinsură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (atins + -ură)

1. acțiunea de a atinge și rezultatul ei; atingere.

însurăciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (însura + -ăciune)

1. căsătorie a unui bărbat; însurătoare.

2. ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii; nuntă.

însurat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. însura)

1. faptul de a (se) însura; însurătoare, căsătorie.

2. (fig.) unire.

însurat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. însura)

1. (despre bărbați) legat, unit prin căsătorie cu o femeie.

2. (despre încălțăminte) pingelit.

3. (fig.) unit.

4. (anton.) necăsătorit, neînsurat.

Club 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. club)

1. cerc pe lângă o întreprindere, o instituţie, un sindicat etc., unde se reunesc membrii săi în timpul liber pentru activităţi cultural-educative, sport etc.

2. (în ţările capitaliste) asociaţie (politică), cerc de persoane care se întrunesc regulat într-un anumit local; localul însuşi.

3. (mar.) vergă montată pe bompresul corăbiilor mari pentru a susţine marginea de întinsură a velelor triunghiulare numite focuri.

June

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (lat. juvenis)

1. s.m. tânăr, flăcău.

2. ~-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit.

3. (reg.) bărbat neînsurat; holtei, burlac, becher.

4. adj. (înv. și fam.) tânăr.

Neînsurat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + însurat)

1. care nu e însurat; celibatar.

2. (anton.) însurat.

însurat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. însura)

1. faptul de a (se) însura; însurătoare, căsătorie.

2. (fig.) unire.

însurat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. însura)

1. (despre bărbați) legat, unit prin căsătorie cu o femeie.

2. (despre încălțăminte) pingelit.

3. (fig.) unit.

4. (anton.) necăsătorit, neînsurat.

însurăciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (însura + -ăciune)

1. căsătorie a unui bărbat; însurătoare.

2. ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii; nuntă.