Parte de vorbire: vb. tr., intr. (învechit)
Origine: (nesigură, cf. bolborosi)
1. a spune rugăciuni încet și nedeslușit; a bombăni, a bodogăni.
Parte de vorbire: vb. (învechit)
Origine: (necunoscută)
1. a se ocupa cu diferite lucruri mărunte; a roboti.
3. (variantă) a brichiși.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. brindisi, după it. brindare „a închina în cinstea cuiva”)
1. cântec de pahar în care se ridică un toast pentru fiecare persoană.
2. cântec de pahar în opera franceză sau italiană din sec. 19.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (necunoscută)
1. a oferi unui cirac îngrijire sau educație.
Parte de vorbire: vb. intr. (învechit)
Origine: (sârb. daldisati)
1. (la jocul de cărți) a urca miza.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (dez- + aerisi)
1. a evacua aerul din pungile de aer formate în părțile de sus ale conductelor, ale rezervoarelor, ale radiatoarelor etc.
2. a înlătura substanțele toxice persistente (în special cele gazoase) dintr-un adăpost, de pe echipamente, alimente, apă etc.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)
1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)
1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.
2. semn grafic care indică această intonaţie.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actinomorphe)
1. (despre flori) cu simetrie radială; radial simetric.
3. polisimetric; cu simetrie multilaterală; divizibil în două sau mai multe planuri de simetrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adephage)
1. (despre animale) care devorează, își înghite mâncarea cu lăcomie; vorace.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénolymphoïdite)
1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.