Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.
4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. consommé)
1. bulion de carne sau pește, de obicei îmbogățit cu legume și ierburi, concentrat după o gătire îndelungată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + concentrat)
1. produs minier îmbogăţit în substanţe utile prin operaţii preliminare, urmate de prepararea propriu-zisă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. câștiga)
1. care a fost obținut de cineva; dobândit.
2. (despre oameni) care s-a ales cu un folos (din ceva), care și-a îmbogățit cunoștințele, experiența.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ciocoi + -oaică)
1. termen de dispreț pentru o femeie parvenită (de la țară); nevastă de om îmbogățit de curând sau soție de ciocoi; (prin ext.) boieroaică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ciocoi)
1. care a devenit ciocoi; parvenit.
2. îmbogățit prin mijloace necinstite.