OK
X
îmbolnăvire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. îmbolnăvi)
1.
faptul
de
a
(se)
îmbolnăvi;
îmbolnăvit.
2.
căpătare
a
unei
boli;
infectare,
molipsire.
3.
(fig.)
provocare
a
supărării
cuiva.
fitopatogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. phytopatogène)
1.
(despre
factori
ecologici)
care
produce
îmbolnăvirea
plantelor.
incidență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. incidence)
1.
întretăiere
a
unui
fascicul
de
radiații
cu
o
suprafață.
2.
punctul
de
~
=
punct
în
care
un
fascicul
de
radiații
întâlnește
o
suprafață;
unghi
de
~
=
unghi
pe
care
îl
face
un
asemenea
fascicul
cu
perpendiculara
în
punctul
de
incidență;
plan
de
~
=
planul
determinat
de
fasciculul
incident
și
normala
în
punctul
de
incidență.
3.
situație
a
unei
propoziții
incidente.
4.
(biol.)
prezența
unui
caracter,
normal
sau
patologic,
într-o
populație
oarecare.
5.
(med.)
totalitatea
cazurilor
de
îmbolnăvire
provocată
de
o
boală
infecțioasă
într-un
interval
de
timp,
raportată
la
populația
totală.
6.
(în
radiologie)
situație
a
corpului
de
iradiat
(pentru
diagnostic
sau
terapie)
față
de
sursa
de
radiații.
7.
(fig.)
repercusiune,
consecință.
patofit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pathophyte)
1.
(agent
patogen)
care
provoacă
îmbolnăvirea
plantelor.
recidivă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. récidive)
1.
reapariție,
revenire
a
unei
boli
după
vindecare;
reîmbolnăvire.
2.
(jur.)
repetare
de
către
cineva
a
aceleiași
greșeli,
infracțiuni.
tricofiton
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. trichophyton)
1.
ciupercă
parazită
care
provoacă
îmbolnăvirea
pielii
capului.
răcire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. răci)
1.
acțiunea
de
a
(se)
răci
și
rezultatul
ei.
2.
(despre
obiecte)
pierdere
a
căldurii;
răcit.
3.
(rar;
despre
oameni
și
animale)
îmbolnăvire
prin
contractarea
unei
răceli.
4.
(înv.)
rușine.
5.
(înv.)
recire.