Rezultate secundare (îmbrățișa):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amplexion, lat. amplexio)
1. îmbrățișare (amoroasă), cuprindere; tratare sumară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonnet, it. sonetto)
1. poezie lirică cu formă fixă, din 14 versuri endecasilabice grupate în două catrene cu rima îmbrăţişată şi două terţine cu rima liberă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. înlănțui)
1. pus în lanțuri; legat cu un lanț; legat unul de altul ca verigile unui lanț; încătușat.
2. (despre oameni) prins unul de altul prin cuprinderea brațelor; îmbrățișat.
3. legat unul de altul într-o înșiruire (logică), așezat într-o succesiune neîntreruptă.
4. (logică) legat prin efectul unei relații naturale sau logice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (femeie + forjor)
1. femeie care a îmbrățișat meseria de forjor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (zugrav + -iță)
1. femeie care a îmbrățișat meseria de zugrav; femeie-zugrav.
2. (regional) femeie specializată în ornamentarea crucilor (cu picturi).