Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. augustal)
1. preot, ofiţer ataşat persoanei împăratului roman (August).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. augustanus)
1. propriu împăratului August, din epoca lui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocrator, gr. autokrator)
1. titlu dat, în Grecia antică, deţinătorilor unei autorităţi absolute.
2. bazileu ~ = (la Bizanţ) titlu oficial al împăratului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. cubiculum „cameră de dormit”)
1. cameră de culcare în casele romane; dormitor.
2. (prin ext.) camera mortuară în galeriile catacombelor.
3. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului; camera imperială în care accesul era rezervat eunucilor.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (lat. digesta, fr. digestes)
1. (dreptul roman) culegere de hotărâri ale celor mai renumiți jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; pandecte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ecclésiaste)
1. una dintre părţile Bibliei, atribuită împăratului Solomon.