Dictionar

Rezultate secundare (împotrivire):

Derelicţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déréliction)

1. (fil.) stare de însingurare şi neputinţă, de împotrivire în faţa unui destin ameninţător şi implacabil; sentiment al „aruncării” omului într-o lume indiferentă şi ostilă.


Fatalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fataliste)

1. I. referitor la fatalism, bazat pe fatalism.

2. care crede în fatalism, care consideră evenimentele sunt fixate de puteri supranaturale, de soartă.

3. care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.

4. II. adept al fatalismului; persoană care profesează fatalismul.

5. cel care crede în fatalitate.

6. persoană care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.


Opoziţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition)

1. raport dintre două lucruri sau situații opuse, contrare; contrast.

2. raport de excludere între două noțiuni sau judecăți.

3. diferență cu valoare funcțională între două unități lingvistice.

4. împotrivire, opunere.

5. poziție a unui astru când Pământul se află între el și Soare; (p. ext.) poziție a două corpuri cerești diametral opuse pe bolta cerească.

6. grup politic potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politica practicată de acest grup.


Opune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. opponere, după fr. opposer)

1. tr. a pune în faţa cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc.

2. a pune faţă în faţă, a compara.

3. refl. a se împotrivi.


Reacţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réaction)

1. împotrivire politică şi economică a claselor în declin faţă de orice manifestare a progresului social; (p. ext.) forţe social-politice reacţionare, ostile progresului.

2. v. reacţie (5).


Remitenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémittence)

1. remisiune (2).

2. împotrivire, rezistenţă la forţă; (p. ext.) recalcitranţă.