OK
X
gard; împrejmuire
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
saepes
2.
FR
haie
3.
EN
hedge
4.
DE
Zaun;
Umzäunung
5.
RU
зaбор;
оrрaдa
6.
HU
kerítés,
sövény;
környék
ancadrament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. encadrement)
1.
(arhit.)
ceea
ce
înconjoară
o
deschidere;
(prin
ext.)
ceea
ce
înconjoară
ca
un
cadru.
2.
ceea
ce
constituie
cadrul
unei
gravuri,
unui
tablou
etc.
3.
chenar
sau
cadru
decorativ
care
înconjoară
o
ușă,
o
fereastră.
4.
bordură
îngustă
de
cărămidă,
împrejmuire
de
vegetație
care
mărginește
un
spațiu
plantat.
5.
ansamblu
de
clădiri
sau
de
plantații
care
înconjoară
o
piață.
buganvilea
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bougainvillée)
1.
plantă
decorativă
arbustivă
grimpantă,
din
America
de
Sud,
cu
frunze
persistente
și
flori
înconjurate
de
trei
bractee
colorate
în
roșu
violaceu,
cultivată
pentru
ornarea
fațadelor
caselor
sau
pe
ziduri
de
împrejmuire.
claire-voie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. claire-voie)
1.
împrejmuire
cu
grilaj;
grilaj
cu
șipci;
planșeu
din
grinzi
cu
interspații.
2.
(arhit.)
balustradă
exterioară
de
piatră;
partea
de
sus
a
bisericilor
gotice,
în
care
ferestrele,
apropiate
între
ele
sau
despărțite
numai
prin
menouri
ori
colonete,
formau
un
etaj
ajurat.
enclusură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. enclusure)
1.
împrejmuire
a
terenurilor
agricole
obștești,
în
scopul
transformării
lor
în
pășuni,
în
Anglia,
în
sec.
XV-XVIII.
grilaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. grillage)
1.
împrejmuire
din
panouri
de
vergele
metalice
sau
de
lemn,
ori
din
plasă
de
sârmă.
împrejurime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (împrejur + suf. -ime)
1.
locul
sau
ținutul
dimprejur;
preajmă,
vecinătate,
împrejmuire.