Rezultate principale (împuţire):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. împuți)
1. căpătare a unui miros rău din cauza alterării.
3. umplere a unui spațiu cu un miros greu, (ca) de corp intrat în putrefacție.
Rezultate secundare (împuţire):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împuți + -eală)
1. împuțire.
2. (concret.) miros greu care iese dintr-un corp care a intrat în putrefacție.
3. (concret.) obiect care a intrat în putrefacție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împuțit + -enie)
1. împuțire.