Dictionar

Rezultate principale (împuţire):

împuțire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. împuți)

1. căpătare a unui miros rău din cauza alterării.

2. intrare în putrefacție.

3. umplere a unui spațiu cu un miros greu, (ca) de corp intrat în putrefacție.

4. (fig.) trândăvire.

5. (trivial) bășire.


Rezultate secundare (împuţire):

împuțeală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împuți + -eală)

1. împuțire.

2. (concret.) miros greu care iese dintr-un corp care a intrat în putrefacție.

3. (concret.) obiect care a intrat în putrefacție.

4. (fig.) trândăvire.

5. (trivial) bășire.


împuțicenie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împuțit + -enie)

1. împuțire.

2. (fig.) trândăvire.

3. (trivial) bășire.