Dictionar

Rezultate secundare (împuternici):

Abilita

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.

2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.


Acredita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.

2. a face demn de crezare.

3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.


Acreditat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (acredita)

1. (şi s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic.


Administrator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)

1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.

2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi conducă societatea.


Andosa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. endosser)

1. a indica în scris pe dosul unui cec, al unei poliţe etc. numele împuternicitului care poate încasa contravaloarea.


Autoriza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autoriser)

1. a da cuiva dreptul, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite.