Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rétention, lat. retentio)
2. reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie.
3. (fig.) stăpânire, înfrânare.
4. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă.
5. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.
6. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale.