Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înștiința)
1. acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, anunț, încunoștințare.
2. (concret.) comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc.; adresă, notă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)
1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)
1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avertissement)
1. înştiinţare prealabilă, prevenire.
2. sancţiune administrativă, mustrare din partea unui organ superior pentru o abatere disciplinară.
3. (sport) măsură prin care arbitrul avertizează pe un jucător asupra intervenţiilor sale nereglementare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. avertir)
1. a atrage cuiva atenţia, a înştiinţa în prealabil, a preveni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avis)
1. înştiinţare oficială; documentul prin care se face.
3. apreciere, rezoluţie a unei autorităţi; consimţământ.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aviser)
1. tr. a înştiinţa în prealabil, a avertiza.
2. intr. a-şi da avizul; a aproba; a decide.