Dictionar

Rezultate secundare (înţelepciune):

Neînțelepciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (ne- + înțelepciune)

1. lipsă de înțelepciune; prostie, nepricepere; (înv.) neînțelepție.

2. (antonime) înțelepciune, (înv.) înțelepție.


Filozofie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philosophie, gr. philosophia)

1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.

2. ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.

3. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei.

4. ~ culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii.

5. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism.

6. (fam.) problemă greu de rezolvat.

7. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.


Providenţialism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. providentialisme)

1. concepţie idealistă şi religioasă care susţine providenţa ar determina desfăşurarea evenimentelor istorice.

2. credința într-o putere divină superioară care guvernează lumea, veghează asupra destinului indivizilor; (în particular) credința în guvernarea înțeleaptă a lui Dumnezeu, în înțelepciunea sa supremă.


Rishi

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. rishi, din sanscrită ऋषि „înțelept, pustnic, ascet”)

1. (religie) om de mare sfințenie și înțelepciune în tradiția hindusă.


Sapienţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. sapientia)

1. înţelepciune; ştiinţă, învăţătură.


Teozof, -oafă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. théosophe)

1. adept la teozofiei (doctrină care declară înțelepciunea divină un obiect al cunoașterii umane).

2. (var.) teosof.


-ZOF, -ZOFIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -sophe, - sophie, cf. gr. sophos, sophikos, sophia)

1. „înţelept, înţelepciune”, „învăţat”.