Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inter)
1. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panégyrique)
1. discurs la vechii greci şi la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintaşilor sau se aduceau laude unui oraş, unei persoane însemnate.
3. tămâiere, laudă exagerată şi nemeritată, linguşitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pilier)
1. s. n. porțiune de zăcământ, parte dintr-o exploatare, delimitată de lucrări miniere sau de accidente tectonice și subîmpărțită în panouri.
2. coloană având pictate pe capitel figuri de animale.
3. s. m. (rugbi) fiecare dintre înaintașii din prima linie care încadrează pe taloner în meleu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pion)
1. (şah) piesă de cea mai mică valoare.
2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis.
3. (fig.) element înaintaş al unei organizaţii, al unui plan de acţiune etc.; militant pentru o cauză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prédécesseur, lat. praedecessor)
1. s. m. f. cel care a precedat pe cineva într-o funcţie, demnitate etc.; antecesor, precursor.
2. s. m. (pl.) strămoşi, înaintaşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. stopper)
1. s. m. jucător la fotbal care are însărcinarea de a supraveghea pe centrul înaintaș advers, pe care îl stopează când acesta înaintează cu mingea.
2. s. n. ceasornic de precizie care înregistrează minutele, secundele și zecimile, uneori și sutimile de secundă, având și o scară de viteze.