Dictionar

Rezultate secundare (încântător):

încântător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (încânta + -tor)

1. care încântă; fermecător.


Incantatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incantatoire)

1. cu caracter de incantaţie.


Admirabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admirable, lat. admirabilis)

1. vrednic de admirat; încântător, minunat.


Delectabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délectable, lat. delectabilis)

1. care delectează, care oferă o plăcere intensă și rafinată; plăcut, agreabil, încântător.


Delicios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicieux, lat. deliciousus)

1. deosebit de gustos, savuros.

2. (fig.) fermecător, încântător.


Divin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divin, lat. divinus)

1. dumnezeiesc; de la zei.

2. făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios.

3. (fig.) minunat, splendid, încântător.


Eden

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éden)

1. rai, paradis.

2. (fig.) loc frumos, încântător.


Edenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édénique)

1. paradiziac.

2. (fig.) foarte frumos, încântător.