Rezultate secundare (încântător):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (încânta + -tor)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incantatoire)
1. cu caracter de incantaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admirable, lat. admirabilis)
1. vrednic de admirat; încântător, minunat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délectable, lat. delectabilis)
1. care delectează, care oferă o plăcere intensă și rafinată; plăcut, agreabil, încântător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicieux, lat. deliciousus)
1. deosebit de gustos, savuros.
2. (fig.) fermecător, încântător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divin, lat. divinus)
1. dumnezeiesc; de la zei.
2. făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios.
3. (fig.) minunat, splendid, încântător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éden)
2. (fig.) loc frumos, încântător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édénique)
1. paradiziac.
2. (fig.) foarte frumos, încântător.