Rezultate secundare (încăpăţânare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstination, lat. obstinatio)
1. faptul de a fi atașat cu încăpățânare de o idee, un sentiment et cetera; îndărătnicie, tenacitate.
2. calitatea celui care este atașat de o idee, un sentiment etc.
3. (var. înv.) obstenație, obstinațiune.
4. (antonime) inconstanță, versatilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. persévération, lat. perseveratio)
1. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpăţânare exasperantă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. persistant)
1. care durează, care rezistă, care rămâne neschimbat; durabil, trainic.
2. care persistă în dorința de a reuși; care dă dovadă de încăpățânare; stăruitor.
3. (despre frunze) care nu cade iarna.
4. (med.) febră ~ă = febră care nu scade.
5. (bot.) caliciu ~ = caliciu care rezistă până la coacerea fructelor.
6. (antonime) impersistent, nepersistent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récalcitrance)
1. faptul de a fi recalcitrant; încăpăţânare, îndărătnicie.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (berbec + -ește)
1. ca un berbec; în felul berbecilor.
2. (fig.) cu stăruință; cu încăpățânare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cerbice + -ie)
1. atitudine plină de perseverență și de încăpățânare; tenacitate, dârzenie.