Dictionar

Rezultate principale (încăpere):

încăpere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (încăpea)

1. cameră, odaie.

2. volumul, spațiul, cuprinsul unui lucru.


Rezultate secundare (încăpere):

Acustic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acoustique)

1. adj. referitor la acustică.

2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura şi proprietăţile sunetelor.

3. disciplină muzicală care studiază sunetele şi legile perceperii lor.

4. calitate a audiţiei sunetelor într-o încăpere.


Aditon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. adyton)

1. (ant.) încăpere secretă a unui templu grecesc.


Atelier

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.

2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.

3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.

4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.

5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.

6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.

7. (fig.) centru de producție artistică-literară.

8. (înv.) șantier.


Bandotecă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandothèque, germ. Bandotek)

1. arhivă de benzi magnetice.

2. încăpere, mobilă pentru benzi.


Birou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.

2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.

3. serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc.

4. organ executiv şi conducător al activităţii curente a unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ.

5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat conducă adunarea respectivă.

6. reunire a preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare.


Boxa 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (boxă)

1. a împărţi o încăpere în boxe.