Dictionar

Caniţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. canitie, lat. canities)

1. albirea generalizată sau parțială, congenitală sau dobândită, a sistemului pilos; încărunţire a părului.


Surit, -ă

Parte de vorbire: adj. (popular)
Origine: (suri)

1. care a devenit sur.

2. (despre părul capului) încărunțit.

3. (prin ext., despre oameni) încărunțit.