Parte de vorbire: vb.
Origine: (în- + cartirui)
1. a pregăti instalarea unei unităţi militare într-un cantonament; a cartirui.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după rus. kvartirovati)
1. a pregăti instalarea și a instala trupele într-o localitate; a încartirui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. caza)
1. acțiunea de a caza; instalarea cuiva într-o locuință (de obicei) provizorie; încartiruire, încartiruit.
2. (înv.) așezare a unui obiect în despărțitura sa.
3. punere a cuiva într-un post (care-i asigură traiul).