contrapregătire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contre-préparation)

1. acțiune puternică de foc executată în apărare cu artileria, aviația etc. asupra inamicului înainte de începerea ofensivei acestuia.

prealabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préalable)

1. care trebuie zis, făcut etc. înainte de începerea unei acțiuni principale, înainte de a trece la ceva.
2. care precedă, anterior; anticipat.
3. (adv.) în ~ = mai întâi, mai înainte de...

prolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prolalie, gr. prolalia)

1. compliment adresat autorilor înainte de începerea unui discurs.

semnal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. signal)

1. semn convențional pentru transmiterea de informații, de avertismente, de comenzi la distanță.
2. ~ topografic = baliză; exemplar, număr ~ = exemplar dintr-o carte sau publicație periodică, pe care se dă bunul de difuzare al redactorului respectiv.
3. sunet convențional după care se recunosc anumite posturi de radio.
4. ~ rutier = indicator de circulație.
5. instalație prin care se transmite un semnal.
6. ~ de alarmă = dispozitiv montat în vagoanele de călători, care, în caz de primejdie, poate fi acționat de orice călător, pentru a frâna trenul; a da ~ul = a lua inițiativa, a începe o acțiune.
7. (fig.) tot ceea ce anunță, determină începerea unei acțiuni sau servește ca impuls.
8. excitant, stimul senzorial care declanșează un reflex condiționat.

abordare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. aborda)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj.
2. (d. nave) apropierea de țărm pentru debarcare.
3. (spc.) lovire.
4. (fig.) apropiere pentru o discuție.
5. începere a unei discuții sau a studierii unei probleme etc.

reaprindere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reaprinde)

1. acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei.
2. (despre aparate care servesc la iluminat sau corpuri care produc lumină) repunere în funcțiune pentru a lumina din nou.
3. (fig.) reluare, reîncepere, reînsuflețire.