Dictionar

coerent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cohérent, lat. cohaerens)

1. care prezintă coerență.
2. constituit din părți care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv.
3. care menține o logică, armonie a gândirii.
4. (fiz.) (despre unde) care are aceeași lungime de undă și diferență de fază constantă în timp.
5. (antonime) antilogic, incoerent.
 

defloculare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deflocula)

1. operație constând în a dispersa elementele închegate printr-o acțiune fizică sau fizico-chimică.
 

doctrină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doctrine, lat. doctrina)

1. sistem închegat de concepții, principii și teze fundamentale prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul filozofic, religios, politic, artistic etc.
 

gelatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gélatine, it. gelatina)

1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc.
2. piele crudă, pregătită pentru tăbăcire.
3. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină.
 

glasbeton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Glasbeton)

1. geam solid din tuburi de sticlă închegate cu beton.
 

monolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monolithique)

1. privitor la monolit; de monolit.
2. format dintr-un singur bloc; monolit.
3. (fig.) bine închegat; omogen, unitar.