Dictionar

centaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. centaurus, fr. centaure)

1. (mit.) monstru închipuit cu corp de cal și bust omenesc.
2. ornament reprezentând un astfel de monstru.
 

hidră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydre, lat. hydra)

1. (mit.) șarpe uriaș, închipuit cu șapte capete, care, tăiate, creșteau la loc.
2. (fig.) nenorocire, rău care crește inevitabil.
3. animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc.
 

himeric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chimérique)

1. lipsit de orice temei bazat pe himere; închipuit, irealizabil.
2. (și adv.) fantastic.
 

imaginar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imaginaire)

1. adj. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv.
2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ.
3. s. n. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat.
4. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia.
 

inimaginabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inimaginable)

1. care nu se poate imagina; de neînchipuit.
 

invenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. invention, lat. inventio)

1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial.
2. lucrul inventat.
3. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună.
4. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică.