Dictionar

arest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Arrest, it. arresto)

1. deținere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracțiune.
2. locul acesteia; închisoare.
 

bastilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastille)

1. (în evul mediu) construcție dintr-un sistem de fortificații.
2. castel întărit.
3. (fig.) închisoare, cetățuie fortificată; simbol al puterii arbitrare.
 

carceral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carcéral)

1. referitor la regimul de carceră, la închisoare.
 

corecțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. correctionnel)

1. care pedepsește o infracțiune.
2. închisoare ~ă = sancțiune privativă de libertate, în anumite sisteme penale, pentru săvârșirea unei infracțiuni.
 

delict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. delictum, fr. délict)

1. încălcare ușoară a legii penale, sancționată cu închisoare corecțională sau amendă.
 

deținut, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. détenu)

1. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări.