Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filosité)
1. simptom al tuberculilor de cartofi atacaţi de unele virusuri sau încolţiţi în întuneric.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. germinare)
1. a încolţi, a începe să se dezvolte.
2. (despre o materie organică sau un organ) a trece de la viaţa latentă sau embrionară la cea activă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Malz)
1. produs din boabe de orz încolţite, uscate şi măcinate, folosit la fabricarea berii şi a spirtului sau, prăjit, la prepararea unui surogat de cafea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terrine)
2. vas de pământ pentru încolţirea seminţelor în floricultură.
3. vas de pământ sau smălţuit în care se fierb, se coc sau se păstrează alimente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. lucra)
1. acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate.
2. expr. a pune în ~ = a începe executarea (a ceva), a pune în practică.
3. (înv.) muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva.
4. (concr.) lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală.
5. studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică.
6. spec. operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație.
7. ~a solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor.
8. ~a pământului = agricultură.
10. fig. (rar) lucrătură.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (înmuia + -ător)
1. vas special pentru înmuierea cerealelor înainte de a fi puse la încolțit.