Rezultate secundare (încorporat):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incorporation, lat. incorporatio)
1. încorporare.
2. construcţie gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el şi dând naştere unui nou cuvânt compus.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (absorbi)
1. adj., s.n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă.
2. adj. (fig.) preocupat; captivat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amendement)
1. îmbunătăţire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.
2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.
3. operaţie de îmbunătăţire a unor însuşiri ale solului, pentru recolte sporite.
4. substanţă care, încorporată solului, îi modifică proprietăţile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anti-statique)
1. (substanţă) care, încorporată materialelor plastice, împiedică dezvoltarea electricităţii statice, la suprafaţa acestora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. diafilm)
1. diapozitiv de film, cuprinzând o succesiune de imagini color sau alb-negru, încorporate într-o peliculă continuă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diamanté)
2. piatră ~ă = instrument abraziv, din granule de diamant încorporate într-un liant, pentru şlefuirea dinţilor şi a protezelor dentare.
3. (fig.) ca diamantul.