Dictionar

adunc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aduncus, it. adunco)

1. (biol.) (despre organe) curbat spre interior, încovoiat la vârf; aduncat.
 

albatros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albatros)

1. pasăre palmipedă marină cu aripi mari, cu cioc gros și încovoiat.
 

arcuat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. arcuatus)

1. curbat în arc; arcuit, încovoiat; arcat.
 

buccină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. buccina, fr. buccin)

1. (ant.) instrument de suflat, drept sau încovoiat, asemănător cornului de vânătoare.
 

buscat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. busqué)

1. care prezintă o curbură convexă; încovoiat, îndoit.
2. nas ~ = nas coroiat.
3. porți ~e = porți de ecluză care se închid formând un unghi opus curentului.
 

calao

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calao)

1. pasăre din Asia, Africa și Oceania, cu ciocul având un apendice încovoiat; pasăre-rinocer.