cifru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiffre)

1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete.
2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor.

yală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. yale)

1. încuietoare de siguranță, de tip special, cu sistem cilindric.

străsăritoare

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (stră- + săritoare)

1. (în descântece) încuietoare, lacăt.

lacăt

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (magh. lakat)

1. încuietoare mobilă prevăzută cu un arc metalic, liber la unul dintre capete (care se introduce în zale, inele, belciuge etc., fixate pe părțile obiectului ce trebuie închis), care se blochează sau deblochează cu ajutorul unei chei sau cifru.
2. (expr.) a fi cheia și ~ul = a fi elementul esențial, de prim ordin într-o problemă.
3. (expr.) a pune sub ~ = a încuia.
4. (expr.) a ține ~ul asupra gurii = a-și impune tăcere.
5. (expr.) a ține sau a avea, a pune ~ la gură = a-și impune tăcere.
6. (expr.) a ține sub trei ~e și șapte peceți sau a păstra cu nouă ~e = a manifesta mare grijă pentru siguranța a ceva sau a cuiva.
7. (înv.; expr.) a-i pune ~ (cuiva) = a obliga, a sili pe cineva să facă ceva.
8. (loc. adv.) sub ~ = încuiat.
9. (reg.; expr.) a pune ~ pe ceva = a pune stăpânire pe ceva.
10. (fig.) obstacol.
11. (reg.) capcană pentru prins pește.
12. (var.) (înv., reg.) lacătă, (înv., reg.) lăcat, (reg.) lăcăt, (reg.) locat, (reg.) locot.