Rezultate secundare (încununa):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couronnement)
1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc.
2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate.
3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infule, lat. infula)
1. bandă sacră de lână albă care încununa fruntea preoţilor sau cu care se împodobeau victimele destinate sacrificării rituale în Roma antică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (laureat)
1. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite.
2. tr., refl. (în unele ţări) a trece examenul de doctorat.