Dictionar

încurajator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (încuraja + -tor)

1. care curaj, stimulează.


încurajant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. encourageant)

1. care încurajează, care îndeamnă la perseverență; care oferă susținere; încurajator.

2. (antonim) descurajant.


îmbărbătător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (îmbărbăta + -tor)

1. care îmbărbătează; încurajator.